Trandafir și-o floare,
Inima mă doare,
Dar nu știu de ce,
Trandafirule!
Trandafir frumos,
Apleacă-te-n jos
Ca să te miros
Și eu-s floare rară
Înfloresc la vară
De m-ai săruta
Nu m-aș scutura.
Vântul nu m-ar frânge,
Bruma nu m-ar stinge,
Arșița de vară
Trupul nu-mi doboară,
Că tu știi de ce,
Trandafirule,
Doar tu știi de ce,
Trandafirule!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și o dorință de conexiune cu persoana iubită, simbolizată prin trandafir. Vorbitorul se vede ca o floare rară, vulnerabilă, dar capabilă să înflorească dacă primește afecțiune.