Sus pe deal răsare luna,
Eu mă duc la mândră-acuma,
Ostenit cum oi putea
Eu mă duc la mândra mea.
Merge luna pe senin,
Mândra mea varsă venin,
Las’ să verse și otravă
Că mi-o fost și destul dragă.
Ține-ți, mândro, firea bine
Că eu nu mă las de tine,
Dragostea-i cu lacrimi multe
Cine-i om o poate duce.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința persistentă a unui bărbat de a fi cu iubita sa, chiar dacă aceasta îi provoacă suferință. El este conștient de dificultățile relației, dar refuză să renunțe la dragostea lui, acceptând lacrimile și durerea ca parte a acesteia.