Sus la munte ploaie, ninge,
Dorul nu mi-l poate stinge,
Dorul meu și-al lui neica
Arde cât o fi lumea.
Sus la munte lângă tău
Ard două lumini de seu,
Una-a mea și-alta-a neichii
Or arde pân-om muri.
Nu fi, neică, necăjit
Că lumea ne-o despărțit,
Dar focul din inimioară
Nu-l poate stinge o țară,
Dorul meu și-al lui neica
Arde cât o fi lumea.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un dor profund și o dragoste puternică, ce nu poate fi stinsă nici de distanță, nici de greutăți. Natura este martoră a sentimentelor intense, iar iubirea arde neîncetat.