Soare, Soare, frate Soare,
Lungește ziua mai mare,
Toată salba numai floare
De la cap pân’ la picioare,
De la cap pân’ la picioare,
Fața-i albă cum e crinul,
Buzele ca trandafirul,
Buzele ca trandafirul.
Floricică din grădină,
Rupe-te din rădăcină
Să te dau lu’ nana-n mână
Să te ducă la fântână,
Să te sădească-n grădină,
Când o trece p-îngă tije
Să-i treacă dorul de mine,
Să-i treacă dorul de mine.
Că alt june m-a peți
Cu flori albe m-a-nveli,
Frate Soare, nu grăbi,
Stai pe cer, nu asfinți,
Stai pe cer, nu asfinți!
Nu mai plângeți, ochilor,
Tot în lume-i trecător,
Și tu, dor amăgitor!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și trecerea timpului, folosind imagini din natură. Se vorbește despre un dor amăgitor și acceptarea faptului că totul este trecător, implorând soarele să nu apună.