Jucați, lume, petreceți,
Cu toți fericiți sunteți,
Numai eu de sub pământ
Nu mai văd, nu mai aud,
Sărac, tinerețea mea,
S-o cununat cu moartea,
Am fost cândva pe pământ,
Acuma zac în mormânt.
În mormânt adânc și rece
N-am cu cine mă petrece,
Nu văd soare răsărind,
N-aud păsări ciripind,
Floare fui, floare trecui
Pe fața pământului,
Viață, viață trecătoare,
Te-ai stins ca o lumânare.
Aprindeți lumânărele
Cu batistă lângă ele,
Colăcelul de drum lung
Că mă duc și mă tot duc
Vămile să le petrec,
Nouă hotare să trec,
Vămile să le petrec,
Nouă hotare să trec.
Vers refren:
Lume, lume!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul unei persoane decedate care privește lumea de dincolo. Versurile subliniază pierderea tinereții și bucuriilor vieții, accentuând caracterul efemer al existenței.