Departe, neică, departe,
Șapte dealuri ne desparte,
Șapte dealuri și-o pădure
Și-o grădinuță cu mure.
Un deal și-o poiană lungă
Unde neic-al meu se culcă
Eu mă duc ca să-i fac umbră,
Îi pun dreapta căpătâi
Cu-alălaltă mi-l mângâi.
Dealul, face-te-ai luncă
Să poată neica s-ajungă,
Ne desparte-o apă mare
Și-o tufă de tămâioare,
Să fie dealuri și zece
Dragostea toate le trece.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei femei față de persoana iubită, accentuând distanța fizică dintre ei. Natura devine un martor și un obstacol în calea iubirii lor, dar dragostea este prezentată ca fiind mai puternică decât orice barieră.