Dealul miroase-a fân cosit,
Eu stau în crâng încremenit,
Aud un scârțâit de car
Și-un chiot de copil hoinar.
Refren:
Și-apoi mână, Roibuleț,
Nu te vând pe un județ,
Pe zece poli nu te-oi da
Că tu mă duci la neica!
Hai, murgule, hai și hai,
Ocol munților să dai,
Să n-atingi pământ, nici soare,
Neica-n poartă supărare!.
În vârf de brad e lună plină
Văd clăile de pe colină
Și-o luminiță la conac
Mi-aduce-aminte de-un om drag.
Refren:
Și-apoi mână, murguleț,
Nu te vând pe un județ,
Pe zece poli nu te-oi da
Că tu mă duci la neica!
Hai, murgule, hai și hai,
Ocol munților să dai,
Să n-atingi pământ, nici floare,
Neica-n poartă supărare!.
Dorm până-n zori pe fân cosit,
Dorul de sat mi-e mântuit,
Dorul de-ai mei și de-un om drag,
De luminița din conac.
Refren:
Și-apoi mână, murguleț,
Nu te dau pe un județ,
Pe zece poli nu te-oi da
Că tu mă duci la neica!
Hai, murgule, hai și hai,
Ocol munților să dai,
Să n-atingi pământ, nici floare,
Neica-n poartă supărare!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de casă și de persoanele dragi, într-un cadru natural idilic. Călătoria devine o metaforă pentru apropierea de cei dragi și depășirea supărărilor.