Ce mi-a fost mai drag pe lume
Primăvara când înfrunze,
La umbrița fagului
Cu neicuț-al meu dintâi.
De nimic nu mai știam
Tot cu puiu-n gând umblam,
Dară nima n-a știut
Care-i puiul meu dorit.
Trece neica, nu mă-ntreabă,
Parcă cineva mi-l roagă,
Dar și eu măreață trec
Numai cu ochii-l petrec,
Ochii-mi râd, inima plânge,
Dorul neichii rău mă frânge.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia pentru o iubire trecută, idealizată în contextul frumuseții naturii primăvara. Protagonista își amintește cu dor de persoana iubită, sentimentele fiind contradictorii: ochii zâmbesc, dar inima plânge.