Colo-n deal la culmea mică
Cântă cucul de mă pică,
Cucul cântă tot frumos,
Eu cu neica ședem jos.
– Ce faci, mândro, ce lucrezi,
De pe-afară nu te vezi,
Lucri, lucri tot prin casă
Ca o mândră de nevastă.
– Măi neicuță, puiule,
Cu ochii ca murele
Mi s-a-nchis cărările,
Nu mai bat dealurile,
Numai o dată pe lună
Trec dealul la a mea mumă,
Seara mă duc prin grădină,
Dimineața la fântână.
Sensul versurilor
Piesa descrie o idilă rurală, unde doi tineri își petrec timpul împreună, în timp ce natura îi înconjoară. Dialogul sugerează o relație intimă, dar și o oarecare melancolie legată de distanța față de familie.