Bate vântul, bate
Peste lemne-nalte,
Bate nourii să treacă,
Să iasă luna-n potecă.
Bate vântu-ncet
Să pot eu să trec,
Bate toate frunzele,
Lumină potecile.
C-aseară treceam
Neichii-i fluieram
Dormea satul și pădurea,
Numai eu cântam întruna,
Raza lunii de argint
Lega cerul de pământ.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o călătorie nocturnă printr-o pădure, acompaniată de vânt și lumina lunii. Evocă un sentiment de liniște și conexiune cu natura, amintind de o serenadă cântată în trecut.