Bate vânt de primăvară, vântule,
Dorul neichii mă-nfioară, vântule,
Vântul bate și-mi aduce, vântule,
De la neica vorbă dulce, vântule.
Să te bată, măi neicuță, puișor,
Lumina de la luniță, puișor,
Cearcănul de lângă soare, măi neicuță,
Și dragostea mea cea mare, măi neicuță.
Trei stele la răsărit, puișor,
Numai ele m-au văzut, puișor,
Dimineața până-n zori, puișor,
Scuturam roua pe flori, puișor,
Floricele-mi culegeai, măi neicuță,
Și cu ele mă-nveleai, măi neicuță,
Ghiocei și viorele, măi neicuță,
Făceam cunună din ele, măi neicuță.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei fete pentru iubitul ei, folosind imagini ale naturii (vânt, flori, stele) pentru a amplifica sentimentele de dragoste și melancolie. Amintirile frumoase legate de iubitul ei sunt evocate prin intermediul florilor culese împreună și al nopților senine sub stele.
