Au, măi nană Ioane,
Te-așteptai pe vale
lâng-ale trei ape
Murgul să se-adape,
mata ai știut
că nu-i de glumit,
dragostea te mână
pe soare, pe lună.
Au, dadă Marie,
floare vișinie,
ochi de căprioară,
gură rumeioară,
am fost baci la stână
și-am făcut de cină,
nana te iubește,
nu te păcălește.
Un potop de vară
cu fulger și pară
strunga mi-o stricat,
oi mi-o fulgerat,
că tu știi, Marie,
viața-n ciobănie,
bat vânturi și ploi
ciobanu-i la oi.
Au, didă Marie,
floare vișinie,
te-aștept mâine seară
sus la Ploștinioară,
că sunt necăjit
stâna mi-o trăsnit,
o sută de oi,
de oi bucălăi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința și așteptarea în dragoste, împletite cu imagini din viața pastorală. Naratorul își cheamă iubita, descriind frumusețea ei și împărtășind greutățile vieții de cioban.