Apleacă-te, brad frumos,
Când cobori pe munte-n jos,
Murmurați și voi, izvoare
Că trece Tudor călare,
Duce-o fată cu ochi negri
Suie dealu-n Munții Cernii
Și făcură legământ
Că-s născuți pe-acel pământ.
– Anicuță, fată dragă,
Ce-ți dorești din lumea-ntreagă
Țara Banului colind
Și-ți pun gălbiori la gât.
– Tudor, Tudorelule,
Voinic, voinicelule,
Maica ta te-a închinat
Și ursele te-or ursat
Perină sub cap să n-ai,
Mândre căpitan de plai,
Codrul des să-ți fie casă,
Vergeaua puștii nevastă.
Sensul versurilor
Piesa evocă un peisaj natural idilic și un legământ puternic, posibil între Tudor Vladimirescu și o fată, pecetluit de ursitoare. Destinul lui Tudor este strâns legat de natură și de luptă.