Am iubit un puișor
Frumos ca un merișor,
Mulți mă blestemau să mor
Să rămână puiul lor,
Fete de la min’ din sat
Pe foc m-ar fi aruncat.
Prietena mea cea mai bună
Venea seara la fântână,
Ținea calea puiului
La răscrucea drumului,
Prietenă răutăcioasă,
Să nu-mi furi puiul de-acasă.
– Spune, spune, pui dorit,
Pe ce drum ai drumuit,
Ce ochi negri-ai întâlnit
Cu-ai mei or fi semănând?
– Am văzut ochi și sprâncene,
Dar nu mândre c-ale tale,
Am văzut ochi frumușei,
Dar nu seamănă cu-ai tăi.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea profundă a unei persoane pentru un "puișor" (iubit/iubită), dar și teama de a-l/o pierde din cauza invidiei celorlalți. Trădarea unei prietene adaugă un strat suplimentar de durere, în timp ce dialogul cu "puiul" subliniază unicitatea și frumusețea acestuia/acesteia.