Am iubit odat’
Frunte de băiat
Cu vorba frumoasă
Inima mi-a arsă,
Pe care-o privește
Sufletu-i topește,
Mult îmi pare rău
Că nu e al meu.
Când îl văd în drum
Nu știu ce să-i spun,
Nu pot să pornesc
Să-i spun că-l voiesc,
Iar mă-ntorc acas’
Cu sufletul ars,
Nu știu, așa-s ursată
Ori sunt blestemată.
N-ar mai fi să fie
Dragostea pustie,
Nu pot să trăiesc
Dacă nu-l privesc,
Inima mă doare
Și n-am alinare
Că nu l-am aflat
Când m-am măritat.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul unei femei care a iubit pe cineva în trecut, dar nu l-a putut avea. Ea se simte blestemată și incapabilă să trăiască fără a-l privi, dar este măritată cu altcineva.