POVESTEA ÎNCEPE CU „A FOST”
Muzica: Victor Lavric
Textier: Marian Stere
Solistă: Angela Similea
1. O secundă dintr-un ceas de dor
Se duce-n zbor.
Într-o clipă, ceasul fericit
A luat sfârșit.
2. A fost destinul, sau întâmplarea,
Poate, iubirea.
Nici nu mai știm ce-a fost.
Știm cum începe, unde-i cărarea,
Dar când o pierdem,
Ea nu mai are rost.
REFREN:
Cum să vindeci o rană
C-o mișcare de geană?
Cum să uiți despărțirea,
Orgoliul, iubirea?
Cum să lași amintirea
Să îți fure iubirea?
N-are rost, dar povestea
Începe cu „a fost”.
3. Cred c-a fost o clipă de hazard
Spre infinit.
Și ca două sfere de biliard
Ne-am întâlnit.
4. A fost destinul, sau întâmplarea,
A fost o carte
Cu dragoste-n prolog.
Știm cum începe, știm continuarea,
Dar cartea-i ruptă.
Și n-are epilog.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o poveste de dragoste care s-a terminat, lăsând în urmă regret și întrebări fără răspuns. Se explorează ideea de destin și întâmplare, dar și dificultatea de a depăși o despărțire și de a uita amintirile.