Prefă-te că mă mai iubești,
Zâmbește-mi când mă vezi în cale,
Nu mă goni când mă-ntâlnești,
Din toate gândurile tale.
Nu-mi lua când pleci și amintirea!
Ea-i pentru mine un balsam.
E fericirea, e mâhnirea,
Tot ce-am avut, tot ce mai am.
Și să-mi mai lași ca pe-o lumină!
Speranța că vei reveni.
Din cupa ei cu lacrimi plină,
Poți face tril,
Poți face tril de ciocârlii.
Nu-mi lua iubirea dacă pleci!
Mai lasă-mă să cred în ea!
Când nopțile pustii și reci,
Să-mi mai închipui că-i a mea!
Prefă-te că mă mai iubești,
Zâmbește-mi când mă vezi în cale,
Nu mă goni când mă-ntâlnești,
Din toate gândurile tale!
Și să-mi mai lași ca pe-o lumină!
Speranța că vei reveni.
Din cupa ei cu lacrimi plină,
Poți face tril,
Poți face tril de ciocârlii.
Nu-mi lua iubirea dacă pleci…
Nu-mi lua iubirea dacă pleci…
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei despărțiri iminente și dorința disperată de a păstra vie amintirea iubirii pierdute. Persoana imploră să nu i se ia amintirile și speranța, chiar dacă relația se destramă, găsind consolare în iluzia că iubirea încă există.