Îmi lipsești, afară-i soare
Și mi-e dor de-o sărutare, și mi-e dor de-o sărutare
Și mi-e dor de-o vorbă bună, de plimbările sub lună,
De plimbările sub lună
Vino, te aștept când curg râuri roșii în amurg
Râuri roșii în amurg
Și când iarba caldă mută gleznele mi le sărută
Gleznele mi le sărută.
Hai să ne împăcăm
E timpul când se schimbă anotimpul
Când zăpezile de ieri, se preschimbă-n primaveri
Hai să ne împăcăm
Acum când uitatul nostru drum
Ieri albit de lungi ninsori
Astăzi se îmbracă în flori.
Îmi lipsești, afară-i soare
Și mi-e dor de-o sărutare, și mi-e dor de-o sărutare
Și mi-e dor de-o vorbă bună, de plimbările sub lună,
De plimbările sub lună
Vino, te aștept când curg râuri roșii în amurg
Râuri roșii în amurg
Și când iarba caldă mută gleznele mi le sărută
Gleznele mi le sărută.
Hai să ne împăcăm
E timpul când se schimbă anotimpul
Când zăpezile de ieri, se preschimbă-n primaveri
Hai să ne împăcăm
Acum când uitatul nostru drum
Ieri albit de lungi ninsori
Astăzi se îmbracă în flori
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și speranța unei împăcări. Natura este invocată ca martor și simbol al transformării și al noilor începuturi, sugerând că este timpul să se lase trecutul în urmă și să se reîmprospăteze relația.