Câmpia sub lună.
Fulgerul negru al trenului parcă-ar zbura
Peste câmpie, frumoasa câmpie a mea
Parcă plouă cu stele și liniștit,
Nufărul lunii a înflorit
Dintr-un canton iese o fată
Să îmi spună în gând „Drum bun”!.
REFREN:.
Veniți să vedeți câmpia sub lună
Când ninge cu argint peste depărtări
Și parcă-n omeți lumina se-adună
Pe holdele de necuprins ce-aleargă-n zări!.
Veniți să vedeți câmpia sub lună
Când spicele mari parcă-și spun povești
De aur săgeți par razele lunii..
Câmpia mea, ce minunată ești!.
Trenul alunecă, șinele-l poartă ușor
Inima mea e un neobosit călător
Tu, câmpie frumoasă, cât aș umbla
Mă simt acasă în preajma ta
O, și ce noapte-nstelată
Te-nvăluie acum..
* Trenul aluneca, sinele-l poarta usor
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie nocturnă cu trenul printr-o câmpie românească, evocând sentimente de nostalgie și apartenență. Călătorul se simte acasă în mijlocul naturii, admirând frumusețea câmpiei sub lumina lunii.