Seara-ncetișor se lasă
Pe Dobrogea mea frumoasă
Seara-ncetișor se lasă
Pe Dobrogea mea frumoasă
Pe munții din Babadag
Pe casa badelui drag
Pe munții din Babadag
Pe casa badelui drag.
Pe muntele Coium Baba, măi
La copacul Sturia
Pe muntele Coium Baba, măi
La copacul Sturia
În horă, la umbra lui
Am zărit doi ochi căprui
În horă, la umbra lui
Am zărit doi ochi căprui.
Din ziua când i-am văzut, măi
Nu mai pot ca să-i mai uit
Din ziua când i-am văzut, măi
Nu mai pot ca să-i mai uit
Voioșia fetelor
Și jocul flăcăilor
Nici poalele muntelui
Și nici cei doi ochi căprui
Sensul versurilor
Cântecul descrie o seară liniștită în Dobrogea, evocând imagini pitorești ale locurilor și sentimente de nostalgie. Naratorul își amintește de o întâlnire romantică la o horă, fiind captivat de ochii căprui ai unei persoane.