Drag mi-e mie a doini
Jos pe malul Dunării,
Că mi-e Dunărea măicuță
Și mie și lui bădiță.
Valurilor dragi vă spun
Că nu văd nimic acum,
Decât pe bădița-l meu
Care-i duc dorul mereu.
Maică Dunăre știi tu
Că mi-e badea sufletu,
Fă cum poți și știi mai bine
Și adu-l înapoi la mine,
Să mi-aline dorul greu
Ca să pot trăi și eu.
Sensul versurilor
The song expresses a young woman's longing for her beloved, invoking the Danube River as a maternal figure to help bring him back to her. She is consumed by her longing and hopes for reunion to alleviate her pain.
