O, de ce uităm, de ce uităm
Șoaptele, privirile, căldura
Care frig pupilele și gura?
Obosim cu timpul… înghețăm….
Amintirea n-are-atâta cer
pentru morții inimii ca fumul.
Câtorva le mai păstrăm parfumul,
Alții, repezi ca lumina, pier.
O, de ce uităm, de ce uităm
Lacrimi, și surâsuri, și cuvinte?
Părăsind bogatele morminte,
Obosim cu timpul… înghețăm…
Sensul versurilor
Piesa explorează tema uitării și a modului în care timpul erodează amintirile și sentimentele. Vorbește despre pierderea intensității emoțiilor și a conexiunilor cu trecutul, sugerând o oboseală și o răceală interioară cauzate de trecerea timpului.