Spune, măiculiță, spune
Unde m-ai adus pe lume
La umbra mălinului
Pe sama străinului.
Că mălinul frunză n-are
La străin nu ai crezare
Cu vorba te tot împunge
Și nimic nu îi ajunge.
Că o noră la socruță
Îi ca ruda la căruță
Căruța stă la scuteală
Ruda stă în ploaie afară.
Vai de acela feciorel
Care merge ginerel
Pune pălăria-n cui
Și nimic nu îi a lui.
O, voi mame minunate
În lume sunteți umblate
De-ți purta suman de horă
Nu le dați pe fete noră.
O, voi tați cu vorbă aleasă
Nu dați feciorii din casă
Că la bătrânețe-s buni
Nimeni nu v-a scoate-n drum.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul și avertismente legate de căsătorie și părăsirea căminului părințesc. Versurile subliniază dificultățile și pierderile ce pot apărea odată cu intrarea într-o nouă familie, îndemnând la prudență și aprecierea valorilor tradiționale.