Frunzuliță trei migdale,
M-a apuca dorul cel mare.
Dor de mama, dor de tata,
Dor de sora mea cea dragă.
Drumul vieții ne desparte,
Fiecare în altă parte,
Dar cât de departe am fi,
Noi la fel ne vom iubi.
Am în suflet un dor greu,
Dorul de fratele meu,
De copilăria noastră,
Și de casa părintească.
Drumul vieții ne desparte,
Fiecare în altă parte,
Dar cât de departe am fi,
Noi la fel ne vom iubi.
Plâng și îmi aduc aminte,
Cum era viața înainte,
Erai mică, eram mic,
N-avem grijă de nimic.
Drumul vieții ne desparte,
Fiecare în altă parte,
Dar cât de departe am fi,
Noi la fel ne vom iubi.
Niciodată nu credeam,
Să te văd atât de rar,
Într-un an de vreo trei ori,
Și atunci de sărbători.
Drumul vieții ne desparte,
Fiecare în altă parte,
Dar cât de departe am fi,
Noi la fel ne vom iubi. (bis)
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund față de familie și de copilărie, accentuând sentimentul de despărțire cauzat de drumul vieții. În ciuda distanței, legăturile familiale rămân puternice și iubirea persistă.