Am făcut tot ce-am știut să fac,
Numai să te uit,
Azi nici piesa noastră, nu o mai ascult.
Cafeneaua-n care ne-ntâlneam,
Acum o ocolesc,
Mi-amintește de-ntâiul « Te iubesc! ».
Am șters și pozele cu noi,
Nu vreau să dau timpu-napoi,
Am renunțat la tot ce-aveam și-mi amintea de tine.
Am șters și pozele cu noi,
Nu vreau să dau timpul înapoi,
Am renunțat la tot ce-mi amintea de tine.
Însă ce nu pot uita,
Este amintirea ta,
O păstrează inima,
Într-un colț de suflet.
Și ar mai fi ceva,
Ce nu voi putea uita,
Sufletul nu mă lasă,
Azi era ziua noastră.
Și ar mai fi ceva,
Ce nu voi putea uita,
Sufletul nu mă lasă,
Azi era ziua noastră.
Am făcut tot ce-am știut să fac,
Numai să te uit,
Dar nu știam că-mi va fi dor atât de mult.
Spun mereu că nu mai simt nimic,
Când mă întreabă cineva,
Dar dacă nu mai simt nimic,
De ce-mi stă gândul la ea?.
Am șters și pozele cu noi,
Nu vreau să dau timpu-napoi,
Am renunțat la tot ce-mi amintea de tine.
Însă ce nu pot uita,
Este amintirea ta,
O păstrează inima,
Într-un colț de suflet.
Și oricât aș încerca,
Nu te voi putea uita,
Te păstrează inima,
Într-un colț de suflet.
Când e liniște, aud vocea ta,
Când sunt singură, simt atingerea ta,
Când închid ochii mei, văd ochii tăi,
Nu mai pot rezista.
Însă ce nu pot uita,
Este amintirea ta,
O păstrează inima,
Într-un colț de suflet.
Și oricât aș încerca,
Nu te voi putea uita,
Te păstrează inima,
Într-un colț de suflet.
De suflet…
Însă ce nu pot uita,
Este amintirea ta,
O păstrează inima,
Într-un colț de suflet.
Și oricât aș încerca,
Nu te voi putea uita,
Te păstrează inima,
Într-un colț de suflet.
Și ar mai fi ceva,
Ce nu voi putea uita,
Sufletul nu mă lasă,
Azi era ziua noastră.
Și ar mai fi ceva,
Ce nu voi putea uita,
Sufletul nu mă lasă,
Azi era ziua noastră.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul după o despărțire. Persoana încearcă să uite, dar amintirile persistă, fiind păstrate adânc în suflet. Ziua care ar fi trebuit să fie specială aduce un plus de tristețe.