Cât de firesc se-ncâlcesc
Oamenii prin vise și prin zori de zi
Și cât de des se rătăcesc
Prin colivii
Prin ce va fi
Și-n păpădii.
(Refren)
Și pare ușor bizar
Cum se sting suflete când trăiești prin altcineva
Și pare așa banal
Că nu știm să căutăm în noi
Și căutăm
Altundeva, altundeva
Prin locuri reci uitate pe veci
Altundeva, altundeva
Prin locuri reci.
Cât de atent ne împărțim vina la doi
Și mai apoi îmbătrânim
Și ce grăbit și amuțit
Cresc muguri goi din nou din noi la asfințit.
(Refren)
Și pare ușor bizar
Cum se sting suflete când trăiești prin altcineva
Și pare așa banal
Că nu știm să căutăm în noi
Și căutăm
Altundeva, altundeva
Prin locuri reci uitate pe veci
Altundeva, altundeva
Prin locuri reci.
(Refren)
Și pare ușor bizar
Cum se sting suflete când trăiești prin altcineva
Și pare așa banal
Că nu știm să căutăm în noi
Și căutăm
Altundeva, altundeva
Prin locuri reci uitate pe veci
Altundeva, altundeva
Prin locuri reci
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de alienare și pierdere de sine în căutarea fericirii în locuri nepotrivite. Vorbește despre cum oamenii se rătăcesc prin vise și colivii, căutând răspunsuri în exterior, în loc să se uite în interiorul lor. Accentuează ideea că sufletele se sting atunci când trăim prin altcineva, ignorând propria esență.