Andore – Regrete (Ale Unui Soldat Înfrânt)

Primul pas, primul cuvânt pe care l-am spus
A fost tata și-apoi mama
Mă regăsesc în muzica pe care-o gândesc
Și mă ajută să îmi înving teama
De trecut, de tot ce am pierdut fără să-mi dau seama
Toate la un loc se numesc regrete
În Cartea Vieții sunt trecute, însă și pierdute
Redescoperite după ani
Puterea psihică are o valoare mai mare
Decât orice sumă de bani
Dacă ar fi ușor, ar fi cineva să te ajute
Da-i atât de greu..
Prefer să mă închid în mine și să plâng în sinele meu
Speram să redescopăr lucruri uitate
Sătul de viață, dar speriat de moarte
Mi-aș dori să am ce merit, merit foarte multe
Aș vrea să fie cineva lângă mine
Cu adevărat să m-asculte
Nu să se prefacă, mai bine ar fi să tacă
Nu să mă rănească, ar fi mai ușor de suportat dacă pleacă,
Am multe de spus și multe mă frământă
Greu de sădit iubire într-o inimă frântă
Greu de iubit, greu de regăsit,
Acel sentiment ciudat și negreșit greu de suportat
Acea despărțire, care te face
Să te simți eliminat și părăsit
Copil nesuportat, înspăimântat și copleșit
Considerat slab de restul lumii
Creator de arcă înaintea furtunii
Nebun considerat de unii..
[Da-i din nou..]
Mi-aș dori să am ce merit, merit foarte multe
Aș vrea să fie cineva lângă mine
Cu adevărat să m-asculte
Nu să se prefacă, mai bine ar fi să tacă
Nu să mă rănească, ar fi mai ușor de suportat dacă pleacă,
Dacă ar rămâne să schimbe
Ar fi singura minune care aș dori-o
Căci numai așa mi-ar da sens vieții
Bucuros aș trăi-o..
Ar fi ideal să se transforme fiecare zi
Într-un carnaval, nu într-un calvar..
Mental mă consider apt să reușesc, trec
Peste orice fapt care desemnează spiritul
Da, în același timp simt că durerea tinde să-atingă infinitu’
Flacăra se stinge, ura se aprinde
..???..
Forța mortală care-o țin în mine
Nu las să se vadă și-afară
Las suferințe de-a scăpa revocați
Spiritele necurate, iar acele spirite pătate
M-ar împinge la a săvârși păcate
Nici lacrimi zeci nu o pot aduce înapoi
Am găsit tihna și pace în viața de apoi
Durerea zace, vreau pace și încerc să uit,
Să pier încet..
Am regretat și o să regret că fără ea sunt incomplet
Obosit în căutare de loc pe veci
Alex.. Om pe veci..
Nici lacrimi zeci n-o pot aduce înapoi
Am găsit tihna și pace în viața de apoi
Durerea zace, vreau pace și încerc să uit,
Să pier încet..
Dar mă consider apt să reușesc să trec
Peste orice fapt care ne îndurerează spiritul
În același timp simt că durerea tinde să-atingă infinitul
Hai zi tu dacă știi mai bine ce e de făcut
Unde să caut dacă mă simt pierdut
Unde să mă regăsesc dacă nu în muzică
E ultima poartă..
Ce să mai facă un om când atâta ură poartă
Iar inima se simte moartă..
Încerc să resping a mea soartă
Să transform suferința în artă
Oare mă voi simți iubit vreodată
Atâta cât am iubit eu..
Mă va ridica și ea pe mine
Mai presus de Dumnezeu
Mă simt așa respins, luptător,
Și în același timp învins
Tată, am nevoie de tine,
Chiar dacă nu ți-o cer..
Mama, tu m-ai crescut,
Și chit că m-ai pierdut,
Ți-aș construi un Rai ca cel din cer
Sincer vă urăsc și în același timp vă și iubesc
Dimineața când mă trezesc
Chipul de gheață își face apariția
Iar restul zilei pentru mine
E precum Inchiziția
Vreau să plec departe, singur, izolat de lume
Sătul la culme, aș dori să șterg toate amintirile
Să-ncep o viață nouă..
Să v-arat vouă că mă descurc și solidar
Sunt călător tipic..???.. da nicidecum hoinar
O să mă-ntorc la rădăcini
Dar voi o să-mi rămâneți străini
Regret că zâmbesc când greșesc
Poate regret și că trăiesc
Sentimentele care mă fac să urăsc, iubesc,
Mă răscolesc și la realitate mă trezesc
Când mă simt singur tot timpul să fie așa sunt sigur
Vă asigur că aceste gânduri mă răscolesc
Deseori stau și mă gândesc de ce mai trăiesc
Că locul meu nu este aici
Câteodată mă simt un uriaș și vă văd toți pitici
Mi-am creat propria mea lume și trăiesc în ea
Am spus tot ce mă frământă în muzica mea
Îmi doresc să evadez, dar sunt liber precum pasărea
Obosit în căutare de loc de veci
Alex.. Om pe veci..
Nici lacrimi zeci n-o pot aduce înapoi
Am găsit tihna și pace în viața de apoi
Durerea zace, încerc să uit.. să pier încet..
Am regretat și-o să regret
Că fără Ea sunt incomplet
Cine e Ea.. asta e întrebarea..
Raspunsul..
Că Ea e lumea, cerul, stelele, marea, munții, oamenii..
Mă simt respins de toate și nu pot trăi fără să fiu iubit
De ceea ce am dorit să mă iubească, să mă prețuiască,
Toate la un loc se numesc regrete..
În Cartea Vieții sunt trecute,
Uitate și pierdute..
Mici regrete, dar în inima mea crude,
Eu nu mă vând.. să se schimbe lumea pentru mine..
Eu nu am de gând..
Ultimul pas, ultimul cuvânt,
Ar fi întoarcerea în pământ..
Iar ultimul glas ar fi adio..
E prea grea viața și singur
N-aș putea trăi-o..