Ograda e pustie iar, pustie-i casa părintească
Bătrâna mamă lăcrimând, mă-așteaptă la fereastră
Și-n grădină murmurând, dă glas izvorul
Pe prispa casei părintești, mă-așteaptă dorul.
Un ghimd chinuitor, ca un blestem, pe suflet mă apasă
Că doar în vis să pot veni, la mama mea acasă
Ca un străin eu mă opresc, ajuns la poartă
Văzându-mi lăcrimând bătrâna mamă la fereastră.
Refren:
Nu mai plânge dragă mamă
Iartă-ți fiul rătăcit
Nu mai plânge dragă mamă
Că ai plâns cât ai trăit.
Treacă-ți scârba-n bucurie
Ți-a venit feciorul drag
Treacă-ți scârba-n bucurie
C-am pășit al casei prag.
De câte ori mă așteptai, să mă întorc acasă,
De-atâtea ori priveai portretul de pe masă
Și-ți ascundeai privirea blândă în naframă
Cu ochii plini de lacrimi mari, și suferinți de mamă.
Ograda e pustie iar, pustie-i casa părintească
Bătrâna mamă lăcrimând, mă-așteaptă la fereastră
Și-n grădină murmurând, dă glas izvorul
Pe prispa casei părintești, mă-așteaptă dorul.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul unui fiu rătăcit care se întoarce acasă la mama sa, după o lungă absență. El este copleșit de emoții și remușcări, văzând suferința mamei sale și realizând dorul pe care l-a simțit aceasta în tot acest timp.