I. Mă întorc cu gândul în trecut
Când ne-am cunoscut,
Un buchet de flori de liliac
Mi-ai adus la prag,
Florile-n taină mi-au șoptit,
Că de mine te-ai îndrăgostit
Clipa întâlnirii noastre
N-am s-o uit nicicând,
Sufletul spre cer s-a înălțat
Iar buchetul gingaș și curat
Cred c-a fost un semn divin
De Dumnezeu lăsat.
Refren:
Flori de liliac,
Mi-ai adus la prag,
Și parfumul lor
Să știi că până astăzi
Nu a dispărut.
Flori de liliac,
Mi-ești la fel de drag,
Ca-n prima clipă
Când abia ne-am cunoscut.
II. Anii au trecut, tot ce-am dorit
Tu mi-ai dăruit,
Nu a dispărut acel fior
Plin de tainic dor,
Foarte multe lucruri s-au schimbat
Dar iubirea noastră n-a cedat
E la fel de minunată și va fi mereu,
Un buchet de flori de liliac
Ma așteaptă și acum la prag
Cred c-a fost un semn divin
lăsat de Dumnezeu.
Refren (x2)
Sensul versurilor
Piesa evocă o poveste de dragoste începută cu un buchet de flori de liliac. Parfumul florilor și amintirea primei întâlniri rămân vii, simbolizând o iubire durabilă și profundă, considerată un semn divin.