Într-o luni de dimineață
Ceața mintea-mi clocotesc
Iar chitara fără viață
Nu m-ajută să trăiesc.
Fără aripă
Cu ochi goi neschimbați
Mă pierd printre rânduri
zâmbetul mi-a înghețat
Lungi sunt orele-ntristării
Fiindcă tu ai plecat
Cugetul e negru
Ai plecat
Am clacat
Ai clacat.
Mii de vise ca o umbră
Tulburate în agonie
Curate ca o pată
Plâng de dor și pustie.
Fără aripă
Cu ochi goi neschimbați
Mă pierd printre rânduri
zâmbetul mi-a înghețat
Lungi sunt orele-ntristării
Fiindcă tu ai plecat
Cugetul e negru
Ai plecat
Am clacat
Ai clacat.
Trupul ud corzii de oțel
De curând a ruginit
Căci tu vei fi mereu
Cântec nou nesfârșit.
Fără aripă
Cu ochi goi neschimbați
Mă pierd printre rânduri
zâmbetul mi-a înghețat
Lungi sunt orele-ntristării
Fiindcă tu, fiindcă tu ai plecat
Cugetul e negru
Ai plecat
Am clacat
Ai clacat.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și melancolia resimțite în urma unei despărțiri. Naratorul se simte pierdut și gol, incapabil să depășească amintirea persoanei iubite, iar această pierdere îl afectează profund.