Vine dorul primăvara
Și-mi aprinde inimioara,
Mi-o aprinde ca un foc
De nu pot să stau pe loc.
Dorule, ce ți-am făcut
De te porți așa urât?
Dorule, ce ți-am stricat
De mă porți seara prin sat?
Că mi-e drumul prin grădină,
Dorule, de ce-mi cauți vină?
În grădină lângă vale
Mi-o ieșit bădița-n cale,
În grădină la fântână
Când m-o prins badea de mână.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sentimentul de dor și melancolie care apare primăvara, asociat cu amintiri legate de dragoste și de satul natal. Persoana se întreabă de ce dorul o urmărește și își amintește de momentele petrecute cu persoana iubită.
