Viața asta-i tare scurtă
Și-o treci cu durere multă,
De când te naști pân’ te stingi
Mult amar în suflet strângi,
Viața nu-i cum ți-ai vrea,
Multe rele are-n ea,
Doar o dată să greșești
Ce-ai stricat nu mai cârpești.
Îți schimbi viața când iubești
Și bine nu o socoțești,
Te aprinzi, arzi vâlvătaie
Cum arde focul de paie,
Iute arzi și te stingi iute
Și iubești de la-nceput,
Dragostea ți-o tot alegi
Și pân’ la urmă culegi.
Anii trec și n-ai cui spune
Marea ta amărăciune,
Nu ai cui să te jelești
Că fără ortac trăiești,
Nu îți bat copiii-n poartă,
Grija ta nimeni n-o poartă,
Îți plângi viața-nceluită,
Tinerețea netrăită,
Altă viață de-ți dorești
Tot ca asta nimerești,
Nici mai bună, nici mai rea
Că așa ți-i scris-a ta,
Altă viață de-ți dorești
Tot ca asta nimerești,
Nici mai bună, nici mai rea
Că așa ți-i scris-a ta.
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune pesimistă asupra vieții, subliniind durerea, dezamăgirile și inevitabilitatea suferinței. Vorbește despre regretul tinereții pierdute și acceptarea unui destin implacabil.