Stau să mor, așa mi-i dor,
După tine, bădișor,
Seara stând după portiță
După ochii tăi, bădiță.
Dacă mă văd necăjită
Și de tine despărțită,
Că mă iau seara pe drum
Ca omul care-i nebun.
De dor mare mă topesc
Și ca frunza-ngălbenesc,
Să ai drăguț nu-i ușor,
Doamne, greu îi al lui dor!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund și suferința cauzată de absența persoanei iubite. Vorbitorul se simte pierdut și disperat, comparându-și starea cu cea a unui om nebun și a unei frunze care se usucă.