Peste sate bănățene
Neaua mireuță s-așterne,
Se-aprind lămpi în soba mare,
Abură vinu-n pahare.
Bănățenii mei făloși,
Ca zorile de frumoși,
Cum știți voi a vă petrece
Nime-n lume nu vă-ntrece.
Să știți că de voi mi-i drag
Ca de ochii mei din cap
Și cum să mă-mpart, nu știu,
La un loc cu voi să fiu.
Aș vrea pe la toți să vin,
La Bozovici și Uzdin,
La Lugoj și-n Satul Nou
Să-mi petrec de Anul Nou.
Aș vrea pe la toți să vin,
La Seleuș și Uzdin,
La Lokve și-n Satul Nou
Să-mi petrec de Anul Nou.
Baș de nu-s cu voi la masă
V-aduc doina mea în casă,
Vă las doinele bătrâne
Să vă amintiți de mine.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul de locurile natale din Banat și de oamenii de acolo, mai ales în preajma sărbătorilor de iarnă. Chiar dacă nu poate fi fizic prezent, interpretul își aduce doina ca ofrandă, pentru a menține vie amintirea.