În Munții Banatului
Crește floarea dorului
Și-am cules o viorea
Să i-o dau la bădița,
Dar bădița nu o vrea
C-o dat dorul la alta.
El la floare nu se uită
Și nici vorba nu-mi ascultă,
Ia, bădiță, florile
Și-mi dă sărutările
O dată, de două ori
Să nu te uit până mori.
Și s-alergi în zori mereu
Să culegi în locul meu
Floricica dorului
În Munții Banatului,
Floare mândră viorea
Ca să nu mă poți uita.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința unei fete de a fi iubită de bădița ei, dar acesta o respinge. Ea îi oferă flori și sărutări, sperând să nu fie uitată, într-un peisaj idilic din Munții Banatului.