Mă întorc cu gândul în trecut când ne-am cunoscut,
Un buchet de flori de liliac mi-ai adus la prag,
Florile în taină mi-au șoptit că de mine te-ai îndrăgostit,
Clipa întâlnirii noastre n-am s-o uit nicicând,
Sufletul spre cer s-a înălțat, iar buchetul gingaș și curat
Cred c-a fost un semn divin de Dumnezeu lăsat.
Refren:
Flori de liliac, mi-ai adus la prag
Și parfumul lor să știi că până astăzi nu a dispărut,
Flori de liliac, mi-ești la fel de drag,
Ca în prima clipă când abia ne-am cunoscut.
Anii au trecut, tot ce-am dorit tu mi-ai dăruit,
Nu a dispărut acel fior plin de tainic dor
Foarte multe lucruri s-au schimbat, dar iubirea noastră n-a cedat,
E la fel de minunată și va fi mereu,
Un buchet de flori de liliac, mă așteaptă și acum la prag,
Cred că-a fost un semn divin lăsat de Dumnezeu
Refren: x 3
Sensul versurilor
Piesa evocă o poveste de dragoste începută cu un buchet de flori de liliac. Vorbește despre amintirea primei întâlniri, despre persistența sentimentelor și despre credința într-un destin divin.