Femeia nordică
Stai, stai lângă mine
Stai, ca-n prima zi
Strop de lumină
Să-mi joci pe retină
În casa pustie
Cum aș trăi?
Firea-mi sălbatică cerșete
Până la nord înc-un pas
Tot ce îngheață
Se și topește
Din tot ce mai doare
Doar tu ai rămas
Val de nervi purtat prin vene
Te-a ascuns noaptea sub gene
Capu-i răsucit în noduri
Mi-a furat femeia nordul
Nordul mi-aduce apusul
Ninsoarea mi-așterne s-adorm
Îmi joci pe retină
Strop de lumină
În casa pustie
În zori am să mor
Val de nervi purtat prin vene
Te-a ascuns noaptea sub gene
Capu-i răsucit în noduri
Mi-a furat femeia nordul
Mi-a furat femeia nordul, mi-a furat!
Mi-a furat femeia nordul, mi-a furat!
Mi-a furat femeia nordul, mi-a furat!
Mi-a furat femeia, mi-a furat!
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea pierderii unei iubiri, idealizată ca o "femeie nordică". Naratorul se simte pustiit și bântuit de amintirea ei, incapabil să găsească alinare în absența ei.