Inima-i librar
Pe rafturi amintiri
Scăldate în amar
S-au dus de fericiri
Un veac sub umbrele din regrete
Distanța între noi trece perete
Pe asfaltul șters nopțile mergeau
Două umbre-n mers în lună se topeau
Pe deal
Ca-ntr-o prăpastie cascadă
Una în alta vor să cadă
Tot ce-am uitat n-am uitat c-am uitat
Tot ce-am uitat sunt o mie de chipuri
O mie de geamuri, oraș în nisipuri
Când toate se șterg sub un val îmi rămâne
Doar singurătatea mereu e cu mine
Sub apele grele tăcute amărite
Oase zac flote la fundul uitării
Să scoată grăbită într-o zi ca în ceață
Pictată pe aripi de fluturi e gheața
Ploile decor se plimbă prin noroi
Soarta-ntâmplător ne-a împărțit la doi
Un veac sub umbrele din regrete
Distanța între noi trece perete
Tot ce-am uitat sunt o mie de chipuri
O mie de geamuri, oraș în nisipuri
Când toate se șterg sub un val îmi rămâne
Doar singurătatea mereu e cu mine
Tot ce-am uitat sunt o mie de chipuri
O mie de geamuri, oraș în nisipuri
Când toate se șterg sub un val îmi rămâne
Doar singurătatea mereu e cu mine
Sub apele grele tăcute amărite
Oase zac flote la fundul uitării
Să scoată grăbit într-o zi ca în ceață
Pictată pe aripi de fluturi e gheața
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de uitare și pierdere, subliniind cum amintirile se estompează în timp. În ciuda eforturilor de a reține trecutul, singurătatea persistă ca o constantă, sugerând o luptă interioară cu amintirile pierdute și impactul lor asupra prezentului.