Sunt de față să te recunosc
zâmbet trist pe care să-l încălzesc.
Poate ne-am văzut cândva,
poate ești răspuns la vis,
poate ne-am mai întâlnit cândva.
Fără să știu ne-am apropiat,
doar am simțit că te cunosc.
Forțe prin timp ne atrag ca să fim o lumină,
în cerc ne-nvârtim și-amețim într-o lume umilă.
Linie scurtă care să despartă
două lumi unite de-altădată.
Poate ești un prinț în turn,
poate ești țăran pe câmp,
poate ești poet ce-și caută o muză.
Fără să știu ne-am apropiat,
doar am simțit că te cunosc.
Forțe prin timp ne atrag ca să fim o lumină,
în cerc ne-nvârtim și-amețim într-o lume umilă.
Mâini de fildeș care mă trezesc,
brațe ferme care mă opresc.
Poate n-am să mai greșesc,
poate acum o să mă schimb,
poate o să reușesc să adun înțelepciune.
Fără să știu ne-am apropiat,
doar am simțit că te cunosc.
Forțe prin timp ne atrag ca să fim o lumină,
în cerc ne-nvârtim și-amețim într-o lume umilă
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de a recunoaște pe cineva important, ca și cum ar fi existat o legătură predestinată. Vorbește despre atracția inexplicabilă și familiaritatea resimțită față de o persoană, sugerând o conexiune profundă și poate chiar reîncarnare.