Aveam o relație mai specială,
Când mă-ntindeam în casă, apărea
Și-ncepea să vorbească într-o doară
Erau nopți departe de lumea reală.
Mă ținea uneori de mână prin parc,
Lumea mă vedea dând probabil din cap
La cumpărături îl întrebam cum sta
Și vânzătoarele spuneau:
E nebună, maaa!
Cred că prietenul meu e invizibil
S-a îndrăgostit
De la o vreme-ncoace nu-l vad
Cred că m-a părăsit
Nu mai apare când sufăr și tac
Nici când mă bucur sau am de călcat
Prietenul meu e invizibil
S-a transformat!
Mă însoțea pe străzi cu geanta la piept
Tăcea când purtam discuții pe chat
Când eram prea obosită pleca
Dar dimineața totdeauna revenea
Îl luam în vizită foarte des
Îl întrebam uneori dacă vrea să facem sex
Și toți prietenii mei mă înțelegeau
Că există chiar dacă nu îl vedeau.
Cred că prietenul meu e invizibil
S-a îndrăgostit
De la o vreme-ncoace nu-l vad
Cred că m-a părăsit
Nu mai apare când sufăr și tac
Nici când mă bucur sau am de călcat
Prietenul meu e invizibil
S-a transformat!
Acum mă gândesc că dacă-i așa
Îndrăgostit, plecat din viața mea
Am să mă îndrăgostesc și eu vă spun
De prietenul lui cel mai bun.
Cred că prietenul meu e invizibil
S-a îndrăgostit
De la o vreme-ncoace nu-l vad
Cred că m-a părăsit
Nu mai apare când sufăr și tac
Nici când mă bucur sau am de călcat
Prietenul meu e invizibil
S-a transformat!
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație specială cu un prieten imaginar, care dispare după ce se îndrăgostește. Naratoarea exprimă sentimente de singurătate și abandon, dar găsește o soluție neașteptată: să se îndrăgostească de prietenul cel mai bun al fostului ei prieten imaginar.