Nu te mai ascult, ești închis în alte pleoape
Ne privim din nou, dar plecați în altă parte
Ne-am pierdut demult, fiecare-n altă lume
Cuvinte nu mai sunt, parcă cineva îmi spune.
Inima cenușă, focul nu se mai aprinde
Ramane, adio, de azi până mâine
De azi până mâine, de azi până mâine
Sunt urme lăsate oriunde mă uit.
Dragoste nu-i, nu-i, nu-i
În bătaia vântului m-ai lăsat tu
Cui m-ai lăsat acum.
Dragoste nu-i, nu-i, nu-i
În bătaia vântului m-ai lăsat tu
Cui m-ai lăsat acum.
Cui m-ai lăsat acum
Cui m-ai lăsat acum.
Ce sunt aripile, când nu mai poți să zbori
Ne-am lăsat cuprinși de ceață și de nori
Vremea ne-a schimbat în bătaie de vânt
Lacătul-i pe buze, fără niciun cuvânt.
Dragoste nu-i, nu-i, nu-i
În bătaia vântului m-ai lăsat tu
Cui m-ai lăsat acum.
Dragoste nu-i, nu-i, nu-i
În bătaia vântului m-ai lăsat tu
Cui m-ai lăsat acum.
Cui m-ai lăsat acum
Cui m-ai lăsat acum.
Inima cenușă, focul nu se mai aprinde
Ramane, adio, de azi până mâine
De azi până mâine, de azi până mâine
Sunt urme lăsate oriunde mă uit.
Dragoste nu-i, nu-i, nu-i
În bătaia vântului m-ai lăsat tu
Cui m-ai lăsat acum.
Dragoste nu-i, nu-i, nu-i
În bătaia vântului m-ai lăsat tu
Cui m-ai lăsat acum.
Cui m-ai lăsat acum
Cui m-ai lăsat acum
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de pierdere și regret după o despărțire. Naratorul se simte abandonat și se întreabă cui a fost lăsat, resimțind lipsa iubirii și incapacitatea de a mai merge mai departe.