Torsul.
Din odaie, vin la vatră toți motanii să s-adune,
Și-mpreună torc, – un cântec parcă din ascunse strune,
Torc cu ochii-nchiși de lene, lângă focul roș, și torsul
Lor, se-ngână lung cu torsul fusului – și cu întorsul
Fir albastru depănat de rischitorul cel din tindă.
Vin la vatră toți motanii somnoroși să se întindă,
Și în murmurul de torsuri și de fire-nvârtitoare
Pe când valuri de zăpadă către geamuri cad ușoare
Eu cu capul lângă mâța sură care mie-mi toarce.
Sensul versurilor
Poemul descrie o scenă idilică de iarnă, unde pisicile se adună lângă vatră, torcând. Imaginea este una de căldură, confort și liniște, accentuată de zăpada care cade ușor și de torsul pisicii.