Nebiruit e omul ce luptă cu credință!
El știe că pe lume nimic zadarnic nu-i;
Că dincolo de truda și jertfa clipei lui,
În taină, vremea țese la sfânta biruință;
Că vuietele toate visează armonie,
Că este o dreptate și trebuie să vie!
Talazuri năvălească! Vrăjmașa lumii ură
Întunece viața în beznă de minciuni!
Copiii lui închidă-l în casa de nebuni!
Lovească-l orice mână! Hulească-l orice gură!..
El simte cum îi crește în inimă o floare
Cu-atât mai luminoasă, cu cât mai mult îl doare.
Te-ai întrebat vreodată din ce undire-nceată
De lacrimi tăinuite se naște un izvor?
De mii de ani în piatră lovește răbdător,
Strop după strop s-o spargă.. Drum greu a fost.. Dar iată!
În valuri de lumină, chemat de dorul mării
Un fluviu nou vestește:
Triumful așteptării!
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre puterea credinței și a perseverenței în fața adversităților. Chiar și în cele mai grele momente, omul trebuie să lupte cu speranță, știind că eforturile sale vor fi răsplătite în cele din urmă.