Par basme câte ți le-nșir,
și-i propria-ți viață,
Ce-n pulberea de amintiri
O vezi, ca printr-o ceață.
Cum te-ai înstrăinat de-ai tăi!
Te mai cunoști tu oare?
Unde ți-e inima dintâi
în toate-ncrezătoare?..
N-o mai căta, că te-nfiori,
în urma ta e jale:
Tu ai murit de-atâtea ori
în zbuciumata-ți cale.
Și-n van privire-ți arunci
Să te mai vezi pe tine,
Să simți cu inima de-atunci,
Căci toate-ți sunt străine..
Din ce-ai iubit, din ce-ai visat,
Te-ntrebi azi ce mai este?
Ești tu – de-atâtea ori schimbat –
Eroul din poveste.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de înstrăinare față de propria viață și identitate. Protagonistul se simte pierdut în trecut și transformat de experiențe, întrebându-se ce a mai rămas din ceea ce a fost odată.