Zburam pe aripi strălucite…
Copilul cel de altădată
Nevinovat ca și o fată
Neveștejită de ispite.
E azi mocirla noroioasă
Cu adâncime-ntunecoasă
Și cu miasme otrăvite.
Sunt eu de vină, sau nu sunt,
Oh! Dumnezeule preasfânt,
Auzi-mi glasul pocăinței,
Redă-mi puterea biruinței,
Refă-mă omul care-am fost
Sau dă-mi obștescul adăpost…
Zburam pe aripi strălucite.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul pentru pierderea inocenței și căderea într-o lume întunecată. Naratorul imploră divinitatea pentru iertare și redobândirea stării inițiale sau, în caz contrar, pentru odihnă veșnică.