Și lumina parcă se pregătea,
Aduna toți norii și-i atârna
Departe la orizont,
Pe frânghie,
Să se usuce-ncet..
Astă-seară a fost cald și senin,
Toate stelele aveau pahare de vin
Și-mi dădeau să gust puțin
Și mie..
Între timp, tu dormeai..
Spune-mi despre tine
Lucruri cât mai puține,
Lasă-mă să le ghicesc,
Să le inventez,
Să le potrivesc..
Dacă mai crezi cât de cât în minuni,
Să te văd trei zile, să nu te văd trei luni,
Și s-o luăm iar și iar
De la capăt..
Spune-mi, cum ți s-ar părea?
Eu te vreau mereu
În colțișorul meu,
Să fii lângă mine
Și să-ți fie bine..
Am cunoscut o fată frumoasă,
Are mașină, are și casă
Și vorbim la telefon
O grămadă..
Însă n-are ochii tăi..
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund pentru o persoană dragă, idealizând-o și preferând misterul și imaginația în locul cunoașterii complete. Naratorul tânjește după prezența acestei persoane, chiar și cu intermitențe, și recunoaște că nimic nu se compară cu ochii ei, simbol al unicității și al conexiunii speciale.