Mă scol dimineața devreme
Și mă uit totdeauna la ceas,
Pe urmă mă uit în frigider
Să văd ce-a mai rămas!.
Da’ frigiderul meu e gol, desigur,
Nu știu cum fac că uit mereu!
E ora la care nu e curent
În apartamentul meu..
Și mie mi-e somn..
Cobor apoi pe jos șapte etaje,
Da’ pe la 3 mă mai binedispun:
Un om urca și avea și bagaje,
Părea un om bun..
Scăunelul pliant e la mine,
Îl am cadou de la sora mea!
M-așez pe el în stație și-aștept
Până vine ceva..
Și m-apucă un somn..
Cântecele mele nu sunt la radio
Și nici la televizor,
Prietenii mei își bat joc de mine
Și mi-e ciudă de mor..
Dacă cumva deschizi aparatul,
Indiferent de oră, noapte sau zi,
E unul acolo care cântă mereu,
Imposibil să nu-l știi!.
Și te-apucă un somn..
Sensul versurilor
Piesa descrie o rutină matinală monotonă și frustrantă, marcată de lipsuri și dezamăgiri. Protagonistul se simte ignorat și neapreciat, refugiindu-se într-o stare de somnolență ca o evadare din realitate.