Ceasul roșu de la tine
Se-nverzește-n zori de zi.
Mă găsește doar pe mine
Când din vise cad felii..
Tic-uie ciudat,
Încă n-a-nvățat
Să stea cuminte-n pat..
Cana albă, rușinoasă,
Pe lumină-i roz-bonbon,
Nu se mișcă de pe masă,
Stă cu ochii-n plafon..
Dacă torni în ea
Negru de cafea
Se face foarte grea
Și de-aia eu nu beau cafea,
Eu nu beau cafea,
Eu nu beau cafea – știe toată lumea!
Eu nu beau cafea!.
Marea Neagră e albastră
Și pe mal cartofi prăjiți.
Domnișoară, dumneavoastră
Ce culoare vreți să fiți?.
Eu v-aș sugera
Doar puțin grena
Și nimic altceva..
Hai, fii culoarea mea!
Fii culoarea mea,
Fii culoarea mea,
Fii culoarea mea!.
Ceasul roșu de la tine
Se trezește-n zori de zi,
Te așteaptă, ca și mine,
Ce te-mpiedică să vii?
Sensul versurilor
Piesa explorează stări și emoții prin intermediul culorilor și obiectelor cotidiene. Vorbește despre așteptare, visare și o invitație la a împărtăși o stare emoțională comună, sugerată prin sintagma 'Fii culoarea mea'.