Iubire, cred c-o să plouă.
Sau poate o să ardă focul.
Poate chiar cerul crapă.
Și atunci să se scurgă norocul.
Sau poate va veni vremea.
Celor neîntâmplate.
Sau a păcatelor toate.
Chiar dacă toate or să treacă.
Să știi că munții stau pe loc.
Chiar dacă pietrele iau foc.
Nisipul sub tălpi e cel mai fin.
Doar după valurile ce vin.
Doar noi doi, numai un noroc.
Ce niciodată nu pleacă.
Între noi, orice-ar fi, o să treacă.
Iubire, cu semnu’ întrebării.
De-o fi să privim totul.
Sau dacă la marginea mării.
Să pară că nu mai e locul.
Atunci va fi vremea.
Să punem vorbele-n teacă.
Și palma pe palma între noi.
Orice ar fi, o să treacă.
Să știi că munții stau pe loc.
Chiar dacă pietrele iau foc.
Nisipul sub tălpi e cel mai fin.
Doar după valurile ce vin.
Doar noi doi, numai un noroc.
Ce niciodată nu pleacă.
Între noi, orice-ar fi, o să treacă.
Suflet, rămâi pur.
Pe sub praf și nori de fum.
Suflet, rămâi pur.
Și te împrăștie împrejur, împrejur.
Da, daaa.
Să știi că munții stau pe loc.
Chiar dacă pietrele iau foc.
Nisipul sub tălpi e cel mai fin.
Doar după valurile ce vin.
Doar noi doi, numai un noroc.
Ce niciodată nu pleacă.
Între noi, orice-ar fi, o să treacă. [x 2]
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o iubire puternică și statornică, care rezistă în fața greutăților și a schimbărilor. Mesajul central este acela de a păstra puritatea sufletului, indiferent de circumstanțe, și de a găsi consolare în legătura cu persoana iubită.