Necitite, cărțile,
Neclintite, pernele,
Patru colțuri gri în jurul patului,
Goale și ale nimănui.
Hei, hei
Urlă vântul pe alei.
Hei, hei
Nopți sticloase cu miros de tei.
Te-ntreb azi tu, cum mai ești?
Cine-ți ascultă diseară șoaptele și două povești
Cea cu apusul roșu-mov
Sau cea tristă de alcov
Neiubiți și neiertați, lumea-i plină de ciudați
Scrisori nescrise zac netrimise
Și suflete mor ne-ntrebate de dor.
Vorbele, dușmancele
Nerostite, tainele
Doar ghicitorile știu despre suflet pustiu și chip pământiu.
Hei, hei
Urlă vântul pe alei
Hei, hei
Nopți sticloase cu miros de tei.
Te-ntreb azi tu, cum mai ești?
Cine-ți ascultă diseară șoaptele și două povești
Cine-ntreabă, cine ascultă
Cine-n urmă ta se uită
Neiubiți și neiertați, lumea-i plină de ciudați
Scrisori nescrise zac netrimise
Și suflete mor ne-ntrebate de dor.
Te-ntreb azi tu cum mai ești, tu cum mai ești?
Neiubiți și neiertați, lumea-i plină de ciudați
Scrisori nescrise zac netrimise
Și suflete mor ne-ntrebate de dor
Te-ntreb azi tu cum mai ești, tu cum mai ești? X2
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de singurătate, dor și neîmplinire. Vorbește despre suflete care se sting în tăcere, ignorate și neîntrebate de nimeni, într-o lume plină de ciudățenii și lipsită de iubire.